Gândurile automate au prostul obicei de a ne popula existența și nu doar atât, au tendința de a ne teroriza dacă nu facem ordine și dacă nu le identificăm în vederea trierii lor, a opririi celor care nu au ce căuta acolo.
Cei mai mulți dintre oameni nici nu își dau seama cât de dominați sunt de gânduri, nu realizează că e o mașinărie scăpată de sub control adesea. Iar cei ce își dau seama de faptul că „pot face ordine în adânc” sunt foarte puțini.
Gândurile ne pot „poseda” fără să îți ceară voie, fără să ne anunțe, fără să se dea placate ușor. Asemeni unor duhuri ele preiau controlul și epuizează resursele gazdei, se folosesc de ea precum paraziții. Mintea în sine e un dar de la Dumnezeu dar mintea nesupravegheată, nelimitată poate distruge un om, familia sa și comunitatea.
Astăzi despre aceasta vreau să vorbesc, despre dictatura minții sau mai corect spus despre dictatura gândurilor care ajung să stăpânească acolo.