Prima dată despre păcat citit în geneza, unde Eva și apoi Adam au nesocotit porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoașterii. De acolo a pornit un iureș de nedescris caracterizat de așa da și așa nu în permanență.
A fost mereu nevoie de legi care să reglementeze viața oamenilor afectată de păcat. Toate acele legi încercau să aducă oamenii în prezent, în realitate, ACUM.
Păcatul mare cred că este acela de a nu crede că EL este, de a nu crede că în prezent ne întâlnim cu dumnezeu, asta ne-ar condamna la moarte, am trăi ca cei vii dar nu am fi vii. „De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre, căci , dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.” – Ioan 8:24
Sunt tare curios de păreri pe acest subiect și atâta vreme cât sunt politicoase și cu respect nu contează deloc dacă aveți o altă opinie, chiar voi citi cu interes.